Haz de nehaz
Despre dispăruţi recenţi & erori mai vechi
Am mai spus-o şi-n rubrica de marţi : a fost o săptămînă exagerat de neagră. Au trecut în nefiinţă artişti, înalţi prelaţi, scriitori, jurnalişti. S-a vorbit mult despre ei, în fraze simţite sau s-a apelat la poncife. Dacă, aşa cum se ştie, proba bunului gust e o nuntă, proba bunului simţ rămîne moartea cuiva important.
Ce nu mi-a plăcut? Că dispariţia lui Teoctist a trecut-o în umbră pe cea a marilor regizori Bergman şi Antonioni.Ori, dacă patriarhul a fost important pentru România, artiştii citaţi au fost importanţi pentru întreaga lume…Şi încă ceva : tot s-au mai găsit, şi-n ceasul grav al înmormîntării Prea Fericitului, detractori ai păstoririi sale pe acest pămînt. Ce sens are? Să ponegreşti morţii, să asmuţi împotriva lor ură, pe trei-patru coloane de gazetă, mi se pare impietant ; sau inutil. Cu-atît mai mult cu cît, ca să rezişti lîngă Ceauşescu, apoi în dezordinea (imediat) post-revoluţionară, nu era deloc simplu. Şi oricare ar fi fost în locul lui, n-ar fi putut scăpa fără (mici/mari) compromisuri.
Despre celălalt recent dispărut, Florian Pittiş , am citit, tot aşa, un articol din care reieşea că Moţu a jucat numai roluri secundare, dintr-un fel de modestie bizară; fals! L-am văzut, încă din anul absolvirii sale, la Casandra, în Menaehmii lui Plaut, interpretînd dublul rol principal ; apoi în Puricele în ureche ( juca ăl mai dificil personaj şi, zău, era genial!) ; a jucat roluri importante în Lungul drum…de O’Neill, Furtuna (Shakespeare), Valentin şi Valentina (tot rolul principal), Hamlet, Meditaţiile Ritei (idem) ,Cîinele grădinarului ş.a.m.d. A fost important în teatru, în primul rînd, apoi în multele spectacole de poezie & muzică, televiziune sau radio. E bine de reamintit, măcar acum, cînd artistul nu se mai poate apăra…(aceeaşi greşeală o făceau cei care-l evocau pe Adrian Pintea zicînd că rolul vieţii lui a fost …Iancu Jianu, nu Hamlet, Romeo, Treplev sau Becket).
Un dublu ghinionist a fost celebrul actor de film Michel Serrault : a încetat din viaţă cam în acelaşi timp cu marii regizori citaţi mai sus. Într-un jurnal, am găsit o notă expediată, în care se preciza că a rămas cunoscut prin rolul homosexualului din Colivia cu nebune. Asta-i bună! Dar rolurile din filmele Les Diaboliques, Regele de cupă, Chinezii la Paris, Banii altora, Bufet rece, Arest preventiv ( premiul César, 1981), Cărarea morţii, Nelly şi M.Arnaud (Cesar, 1995), Beaumarchais, insolentul, Asasini şi multe altele?
Şi trecerea în altă lume a gazetarului, scriitorului şi editorului Victor Frunză a trecut aproape neobservată : chiar dacă nu era un nume des pomenit în mass-media, să nu uităm că merita mai mult – fie şi pentru faptul de-a fi scris o istorie obiectivă a comunismului în România, în timpul regimului ceauşist.
Despre anonimii, beţivii, piromanii, scandalagiii, pedofilii, infractorii patriei, se dă sama, cu asupra de măsură, în toate ziarele şi emisiunile tv. Oamenii de cultură, mai ales cei nepopulari, să aştepte. Pînă n-or mai fi ştiri de senzaţie în România , sîc!…
