Cu peste trei decenii în urmă, cînd începusem să citesc mensualul băcăuan, nu-mi imaginam că va veni o zi cînd acesta-mi va face onoarea să mă treacă pe lista sa de laureaţi. De altfel, în meandrata-mi existenţă, oraşul lui Bacovia a constituit într-un periodic punct de atracţie : la numai 22 de ani am început să public în Ateneu ; apoi, în Caietele Teatrului Bacovia ; am semnat, la 25 de ani, două scenografii pe scena moldavă, iar în 1982 şi 1983, regia unor spectacole.
Întîmplarea face să fii colaborat intens, în 1990, la Bucureşti, cu George Genoiu – fost redactor şef al publicaţiei. După 2000, am revenit în Bacău, la invitaţia lui Calistrat Costin, pentru a realiza cîteva spectacole ; concomitent, am început să public în Ateneu , Jurnalul teatral – invitat de prietenii mei Carmen Mihalache şi Sergiu Adam. Între timp, am mai par ticipat la Zilele Călinescu (Oneşti) – cu spectacole, la festivalul de la Slănic Moldova – ca jurat şi la un savuros discurs despre gastronomie ( cu… apli caţii practice), găzduit de Centrul Apostu .
Nu m-am abţinut să înşir toate astea nu pentru a redovedi renas centismul meu, ci pentru a arăta că premiul de azi încununează nu doar doi-trei ani de publicistică, ci, îmi place să cred, două-trei decenii de ataşament faţă de personalitatea ( & personalităţile culturale ale) Bacăului.
În revistă, citesc cu plăcere, număr de număr, rubrici semnate de im portanţi scriitori şi publicişti, precum şi ample, revelatoare interviuri. Le sem nalez, de altfel, cu plăcere, într-una din revistele Iaşiului, în cadrul unei ru brici specializate. Dacă puterile nu mă vor părăsi – idem, dorinţa redacţiei – s-ar putea să intru pe lista longevivilor deţinători de rubrică în Ateneu. Dis tincţia de azi mă obligă să fiu în continuare, dacă nu inspirat, măcar in sistent.
La mulţi ani, ateneici convivi!
Bogdan ULMU
Bacău, 25 noiembrie 2005