• Perseverența abstinentului; scrie despre Cotnar, dar și antologhează poezii d. Vin. Cea de azi, la o a doua ediție, revăzută și adăugită!
• De altfel, abstinența l-a făcut să fie-n relații tandre cu Cotnarul (compania, nu vinul). De remarcat, poeziile se încheie, fixație conștientă, ori rimă autopropusă , cu cuvîntul Cotnar: „în cramă la Cotnari”(8, 10); „Măria sa, Frâncușa la Cotnari”(12); „ca vinu-n cramă la Cotnari”(14);„în crama veche din Cotnari”(16); „înspre crama cea veșnică de la Cotnar”(24) etc.
• Prima poezie ne umilește prin folosirea unor termeni rari: horbotă, adamante, ibrișin, rohatca, bulumacul, muchelef, arvaniții, bucine, șoltuz etc.; scuzabil, fiindcă vb și d o „podgorie stelară”!(Întîmpinare, p.5). Știu că e doct,fiindcă am fost în comisia lui de drat., fiind tot o teză d. Cotnar. Școala, nu crama. Din păcate…
• Ecouri livrești (Cantemir, Dumitrașco, Diogene, Noe, Ureche, Schola latina, Păstorel); atmosferă de Ion Barbu, ori Mateiu (9): seri de bragă și șașlîc, chiar ILC- luntrii cu mangafale,
• Imagini frumoase, de poet autentic: „se ascund și cîinii în lătrat”(17); „și-și rotunjește sînii a poftire”(17); „În struguri crește setea viitoare”(21);„pămîntul se dezbumbă la veston/păsări de fum îi ies din buzunare”(26);„e zarea prinsă-n cuie”(29);„curg de pe mozaicuri dansatorii”(50)
• Morala? Să crezi, ca Păstorel, în Artă, în Moldova și-n Cotnari”. Așa să ne-ajute Dzeu!
• Bogdan ULMU