O să mă certaţi, fiindcă la titlul deja celebru al rubricii, am decăzut pînă într-acolo, încît ajunsei să pomenesc de greve! Mde, nu e simplu să fii demn, convins, temerar, documentat, hipnotizator şi sincer, nici în atari situaţii…
Iote, Mandea nu făcu niciodată grevă (habar n-aveţi ce ruşine îmi e!). Pînă-n 89, fiindcă te omora Securitatea în şase luni (ca pe curajoşii de la Braşov), iar după…deoarece orice prostovan se crede temerar strigînd „Jos Cutare!”, deci n-are sens să devii şi tu prostovan. Că să devii curajos…nu mai ai cum…
Prima condiţie să participi la o grevă: să ştii de ce te afli acolo. Am un văr care striga, de Mama Focului, „Jos dictatorul!”, la trei zile după ce Ceaşcă fusese împuşcat…Sau, mai am un vecin care răgnea „Hoţii! Hoţii!”, în curtea Penitenciarului din Jilava. Trebuie să fim lucizi, oricît de mult trăscău ne-ar fi dat liderul sindical, ca să venim la manifestaţie…
Apoi, să fie clar mesajul de protest: dacă urlăm ca bezmeticii, înfierbîntaţi de cantitatea de cocîrţ inhalat, „Ieşi afară/Javră ordinară!”, nimeni nu va pricepe cine-i „javra” (Petru Groza, Constantinescu, Iliescu, Băsescu, Geoană, Becali, Dan Diaconescu, Mălureanu, Tatulici, Emanoil Valeriu, Vîntu, Bianca lui Bote’) şi de unde să iasă. Plus că… să ieşi înăuntru, e olecuţă mai dificil…
Altă problemă: dacă nu ai numărul de grevişti necesari, mai bine n-o faci. Am asistat la greva harpistelor din România, care mărşăluiau deoarece li s-a luat sporul de ţinut între picioare & cărat obiect voluminos. Iubesc harpistele, dar greva lor arăta jalnic, deoarece în ţară avem numai 7 profesioniste şi vocile lor nu reuşeau nici măcar să acopere zgomotul jenant al burţilor jandarmilor pensionabili, dar’mi’te să sensibilizeze guvernanţi tăbăciţi de proteste şi nededulciţi la partituri pentru coarde superioare…
Apoi, vedeţi cu ce mijloace de semnalizare operaţi şi ce elemente alegorice exhibaţi: vuvuzelele şi tobele rurale, folosite în exces, ar putea isteriza locatarii de la blocurile învecinate, care s-ar putea să arunce-n demonstranţi cu obiecte nefolositoare, spre satisfacţia celor acuzaţi. Apoi, agitarea unor momîi hidoase, care ar reprezenta politicieni şi lideri incompetenţi, iar s-ar putea solda cu victime – fantoşele sunt grele şi manifestanţii şubreziţi de indignare, deci căderea manechinelor peste firavele polemiste, ar putea produce victime colaterale.
Şi-n fine, draci scandalagii, pun şi io o întrebare nevinovată: cine garantează că o asemenea impresionantă desfăşurare de forţe sindicale, etilice & protestatare, chiar va avea succes? N-am văzut aşa ceva, în ultimii douăzeci de ani, decît o dată. Ceea ce e puţin, de ce să nu recunoaştem?!…
Dar nu vă luaţi după mine, fiindcă nu am avut niciodată vocaţie sindicală. Şi fiindcă nu cred în Sindicat, cum n-am crezut nici înainte. Singura grevă care mă frisonează, e cea a nevestei care mă ameninţă că vom dormi separat fiindcă nu am cumpărat tone de gogonele, castraveciori, harbuji şi gogoşari, să punem murături; şi fiindcă am refuzat să cazez neamuri cucernice, longevive şi numeroase, din diverse comune moldave, în perioada Sărbătoriri Cuvioasei Parascheva.
Însă să vă ferească Bărbosul să mă pun eu pe făcut greve!…