Vă punem, draci cititori, în faţa unui fapt împlinit : am editat, vai!, o ( nouă?) publicaţie umoristică.
Ei şi ? – veţi spune, nu fără oarecare îndreptăţire. Ce-i cu asta? UMOR ne lipseşte nouă, azi, în 2004? Cînd parlamentarii & guvernanţii oferă, zilnic, mostre de haz involuntar? Şi cînd Academia Caţavencu, ori Aspirina Săracului nu iartă nici o scăpare a VIP-urilor miori tice? Cînd televiziunile umplu grilele( mereu înnoite!), cu Vacanţa Mare ,Doru Octavian Dumi tru sau Ţociu & Palade? Cînd, oricum, mai există în cataloage, în tiraj confidenţial, două-trei publicaţii ameţite care se străduiesc să-i facă să rîdă pe redactori, sponsori şi familiile aces tora?…
Ei bine, revista noastră, TOP HUMOR, era necesară. Fiindcă, deşi după 1990 au apărut … o mie (sic!!!) de publicaţii umoristice, 98% din ele nu au apucat numărul doi. Deoarece, deşi politicienii noştri îşi dau cu stîngu-n ,dreptul,” virtuozitatea” lor este involuntară. În fine, pentru că deşi merg bine la cititori Caţavencii & Aspirina ( hebdomadare serioase, pe care le citim şi noi, cu plăcere), vrem să redeşteptăm gustul pentru umorul…ceva mai CANDID : satira politico-socială şi glumele cvasi / indecente sunt bine reprezentate, azi, pe piaţa gazetelor noastre. Lipsesc acele publicaţii care să-şi propună să rămînă actuale peste o săptămînă, peste o lună, peste un an chiar! I-am uitat pe maeştrii genului ; preocupaţi de sloganurile actualului prim-ministru, de iubirile gălăgioase ale lui Mutu, ori de silicoanele Ni coletei Luciu, riscăm să nu mai ştim ce şi cînd au scris Bulgakov, Dard , O’Henry, Hasek, Ilf şi Petrov, Al. O. Teodoreanu, Urmuz, Al.Cazaban.
Desigur, nu suntem sinucigaşi : nu ne propunem o neutralitate de eunuc, o prudenţă sopo rifică şi o sfiiciune tematică demnă să producă zîmbete blînde stareţelor. Nu vrem să concu răm, nici să înlocuim : doar să completăm peisajul vitregit de soartă al presei noastre umoris tice.
Ţara noastră cea tristă, plină de umor, în care cotidianele (aproape) înconvoaie tarabele de ziare ale străzilor, mai suportă, evident, un mensual care propune surîsul, zîmbetul, chiar cîte-un hohot ingenuu.
Cît despre titlul editorialului, ni se pare lesne descifrabil : într-un Stat în care se stă cu palma întinsă şi se înghit, seral, zeci de bărbi ale celor ce conduc, ne doare-n cot de tot ceea ce e trecător, nesemnificativ, perisabil. Propunem, în acest gălăgios an electoral , sarcasmului efemer ce ne înconjoară din toate părţile, surîsul longeviv & optimismul neţărmurit al în ţeleptului .
Redacţia