…dar se poate face toamnă!
Asta, numai la Vaslui, deoarece festivalul umorului se desfăşoară, de atîtea ediţii, doar toamna, cînd e gata vinul şi se hotărăşte vina : vina de-a avea umor, din ce în ce mai rară şi , vai!, cvasi/punibilă. Am fosr în octombrie, doar o zi ,în oraşul lui Tănase şi m-am bucurat să revăd amici de-o viaţă (Cornel Udrea, Mihai Frunză, Ştefan Cazimir, Costel Pătrăşcan, Eugen Albu, Gelu Bichineţ, Nelu Mancaş, Cristi Topan ş.a.).
M-am întristat să nu revăd alţi buni prieteni – Ananie Gagniuc, Mircea Cavadia, M.Pînzaru-Pim, plus pe cei care nu mai aveau cum să vină. Totuşi, acest festival are o soartă demnă de Berenger, eroul Rinocerilor lui Ionesco: el nu capitulează. Multe festivaluri care n-au dansat decît o vară, dispar ; multe-şi schimbă profilul ; unii noi „gospodari” transformă festivalul regional umorului în amintiri naţionale agreabile.
Umorul însă, supravieţuieşte de milenii, în timp ce primarii de ocazie ai unor tîrguri nici nu s-au născut, din punct de vedere al utilităţii culturale.
De-aia continui să iubesc Vasluiul, cu oameni de spirit aduşi de nasul lui Tănase (pandant al …mătărîngii lui Karaghioz!) şi hotărîţi să nu capituleze, Berengeri treimiişti care mor pe meterezele veseliei, doar să le facă-n ciudă celor ce-şi rezumă alonja artistică la Sorin Salam şi Victoria Spanac.
Cărţi de umor se publică în continuare, cititori există, teatrele n-au renunţat la comedii, graficienii caricaturizează, infatigabili, spectatorii(cititorii) rîd sănătos, iar producătorii de umor involuntar, supravieţuiesc, spre trista…satisfacţie a umoriştilor.
Pe curînd deci, în 2010…
Bogdan ULMU
-_____________________________________________________________