Editorul Cioroianu a auzit, într-o (bună?) zi, bătăi în uşă. Cînd i se ciocănea la uşă, se speria : putea fi Fiscul, un scriitor naiv, care dorea bani , un difuzor jefuit , Ananie Gagniuc treaz sau soacra beată. Aşa că , de obicei, ezita să deschidă.
În ziua cu pricina însă, o inspiraţie îl făcu să „miroasă”, prin uşă, Şansa! Deci, deschise, fără să se uite prin vizor.
• Bucuroşi de oaspeţi? – întrebă un malac, complet necunoscut.
• Se poate spune şi aşa…
• Intru pentru fix 10 minute – păşi pragul gigantul, fără să aştepte aprobare, cu amabilitate orientală şi accent rusesc.
• Poftiţi! – încuviinţă gazda, de parcă ar fi avut altă soluţie.
• Dumneatale eşti editor, aşa-i?
• Corect.
• Un editor musai să circule, nu?
• Da.
• Atunci, uite ce-ţi propun : eu am de vînzare un elicopter ; îl dau ieftin – 29.000 Euro. Şi ca bonus, mătăluţă te alegi cu o putinică de smîntînă – da’ din ceia foarte con sistentă!…Batem palma?
Cioroianu se frecă la ochi : musafirul era tot acolo. Începu să se gîndească la un salt pe fereastră – dar stătea la etajul şase. Îi fu, apoi, frică de KGB, de poliţia economică, SRI, Ministerul Culturii, Ecarisaj , privirea lui Mircea Cavadia. Nevasta-i întîrzia, subalternii nu băteau la uşă, şi nebunul era tot acolo, privindu-l cu o amabilitate contrafăcută.
• Dar…deşi tentantă, stimate domn, propunerea dumneavoastră mă copleşeşte finan ciar!…De unde să scot eu 29.000 de euro?! Abia am cu ce-mi achita întreţinerea! Şi cu ce-mi cumpăra o pîine!…Zău, la noi nu se poate trăi din tipar!
• Intuiam răspunsul, stimate domn ; rezolvarea e-n buzunarul meu : n-aveţi suma, nu-i bai, garantaţi cu apartamentul – văd că are trei camere şi e-n centru…Şi-apoi, cînd veţi avea e licopter, ce vă mai trebuie casă?! Dormiţi acolo, că e-ncăpător!…Iar cu putinica de smîn tînă – din aceea, foarte consistentă! – rezolvaţi şi problema zacuşcei…Doar bulca v-o cum păraţi, timp de două luni!…Şi, nu-i aşa, cu elicopterul altfel faci difuzare – deasupra Clu jului,”zbang!”, arunci un colet de cărţi, deasupra Mangaliei – „zbang!”,altul…
• Iertaţi-mi întrebarea : nu s-ar putea să cumpăr numai putinica aceea cu smîntînă foarte consistentă?…
• Ghiduş mai sunteţi! Ha-ha!…NU!
• Atunci, cu părere de rău…
• Bine. Dacă vă răzgîndiţi, mă găsiţi la Sexy Club, în fiecare seară, după ora 21 – că ziua alerg să plasez elicoptere şi lactate…Rămîi mata sănătos!
După ce s-a dezmeticit, aşa, cam după vreo trei zile, Cioroianu a oftat lung, de două ori : o putinică de smîntînă, dar din aceea foarte consistentă, nu ţi se oferă, la uşă, zilnic!…