Domnilor, dacă un zaharisit precum Conu’ Leonida se face că răsfoieşte culturale mensuale & hebdomadare, nu văd de ce noi, junii protejaţi de Sf. Andrei, nu am încerca să ne impunem , la rîndu – ne, punctul de vedere într-o atît de spinoasă cestiune precum comentarea livreştilor demersuri ; ergo :
ATENEU (din ianuarie) are o frumoasă grafică de coperta I, apoi un fragment de journal extime al lui Tournier (delectabil, ca tot ce plămădeşte frîncul), o glumă profundă, inspirată, a marelui caricaturist Ciosu, cronici & recenzii literare, cronici de artă, poezii, pre cum şi un foileton semnat de Al. Călinescu : Femeia de tip nou. Din el, cităm cu anti-nostalgie :” …Femeile erau (în perioada comunistă – n. n.) reproducătoare biologice, culturale şi simbolice ale naţiunii, născînd copii dar şi educîndu – i în spiritul iubirii faţă de partid şi de patria socialistă. Investită cu o datorie naţională sacră, femeia era percepută în trei ipostaze : muncitor productiv, muncitor reproductiv şi educator. Această viziune a fost mai tîrziu re gîndită şi nuanţată pe măsură ce Elena Ceauşescu devine un personaj tot mai important.” La pagina 15, revista alătura două articole importante :un inedit Edi Covali( G. Calboreanu) şi un rafinat eseu dedicat parfumului (autor : Constantin Călin – cel mai constant/serios scriitor al ATENEULUI).
Din LUCEAFĂRUL (nr.5) am reţinut , în primul rînd, …titlul interviului luat de Ma rius Tupan lui Gabriel Dimisianu : „Nu sunt echidistant pentru că nu ar fi etic”. Corect!
În acelaşi hebdomadar, Ioan Suciu scrie just, dar fără soluţii, despre dispariţia emi siunilor de umor de la televiziune :” Ce s-a întîmplat cu modul de a face comedie în prezent faţă de producţiile de comedie de la începuturile cinematografului? Cum era posibil ca la fil mele mute ale lui Chaplin să se rîdă pînă la sughiţ, iar în prezent să se introducă fondul sonor, înregistrat pe bandă, pentru a-ţi atrage atenţia că trebuie să rîzi?”. Chiar?!…
Din SAECULUM (numărul pe ianuarie, care apare la Focşani sub patronajul celebru lui baron local Oprişan), reţinem articole de Eugen Simion, D.R.Popescu, Fănuş Neagu, Ca ssian Maria Spiridon, Th. Codreanu, Magda Ursache ş.a. Interesant ca temă – Prezenţe shakespeariene în opera lui Emil Cioran ( de Dumitra Baron) ;deplasat, ca temenea bizantină, articolul Un” prinţ-ţăran” în „lumea bună” a scenei şi peliculei : Al. G. Croitoru. O fi împlinit şugubăţul profesor 70 de ani, o fi el din Vrancea, dar osanalele din revistă par oleacă… sures citate, zău!…
Un număr bun are, în ianuarie, o altă publicaţie focşăneană – OGLINDA LITERA RĂ. Reţinem, într-o trecere fugară prin sumar (deh, R.Vent e numai unul – cum ar zice Coşbuc- iar publicaţiile-s nenumărate – vorba lui Roger Garaudy!): rubrica lui Goma, a lui Florentin Popescu, serialul lui Dinu Rachieru, însemnările lui Ionel Bota, rubrica Alexandrei Hasan, eseul lui Florin Paraschiv, Revista revistelor a lui Virgil Panait etc.
Întristător, pentru noi, oameni de modă veche, cu frica lui Dumnezeu, topul ( bine alcătuit!) al „celor mai forjate poezii”, colcăind de versuri nereproductibile.
SEMN (ultimul număr)are cel puţin două puncte de atracţie :interviul cu Eugeniu Co şeriu ( realizat, lucru rar – întîlnit în publicistică, de un…trio!) şi traducerea lui Emil Iordache din „poemul”( de fapt, proză curată!) Moscova-Petuşki al lui Venedikt Erofeev, marginalizat scriitor rus al perioadei sovietice. Proza face toate paralele, cetăţeni, alegători, pu blic!…Convingeţi-vă, citind-o!
Din numărul 34 al serioasei reviste clujene TRIBUNA ( şi de data aceasta, inspirat i lustrat!) se reţin două treimi din subiecte; printre ele, excelentă, ca-ntotdeauna, cronica tea trală a tînărului Claudiu Groza.
O singură nedumerire : în caseta tehnică a spectacolului clujean Statul plăcerii scrie : ”Decupaj regizoral şi mişcare scenică : Mona Chirilă. Direcţia de scenă : Vadas László”. Aha!…Una a semnat regia, altul numai direcţia de scenă : clar, nu ?! …
Din MINIMUM, numărul 1, revista care, din păcate, atît de rar ajunge la noi, din în depărtatul ( geografic, numai!)Tel Aviv, sunt multe de comentat : nu întîmplător, deoarece di rectorul ei, spiritualul Al. Mirodan, prieten al studintelui în drept şi publicistului Rică , în prima sa tinereţe , ştie să facă o publicaţie atractivă, învelind probleme grave în poleială a muzantă : subiecte politice, literare, religioase, turistice, capătă nuanţe anecdotice – ceea ce a sigură lecturarea publicaţiei de către românii de-aici şi de-acolo.
Un exemplu? „Minimum ia parte, din toată inima, la durerea încercată de pre şedintele Republicii Franceze, d. Jacques Chirac, în urma capturării prietenului, protejatului şi aliatului său Saddam Hussein”…Frumos gest!
În fine, să salutăm apariţia unei noi reviste pe malul mării – EX PONTO. Primul nu măr se anunţă ca un concurent redutabil al mai bătrînului TOMIS! De reţinut, în primul rînd, fragmentul de jurnal al lui Pericle Martinescu (1936 – 1940), proza lui Horia Gârbea şi un in terviu inedit cu marele teatrolog Valentin Silvestru ( autor – Carmen Chihaia). Impresionant sună azi finalul dialogului, în care intervievatul, cu doar cîteva luni înaintea dispariţiei sale definitive, spunea, în încheierea convorbirii :”…Cu alte cuvinte, lucrurile se mişcă. Sunt în crezător!”…
Plini de o speranţă …mai cu noroc, ne oprim şi noi aici cu conspectarea publicaţiilor concurente; la fel de plini de încredere în ceea ce priveşte viitorul gazetelor de cultură din România. Punct. Muzica!… Muzica!…Muzica!…
R. VENT