Cartea pe care abia am terminat-o (de citit!) este greu încadrabilă în chingile genurilor și subspeciilor literare: ar fi un chisnovat dicționar, dar cu luciri de eseu; documentată lucrare științifică, dar și antologie de glume; ar putea părea tentativă de memorialistică, cu clarificări etimologice. Volumele greu încadrabile însă au un farmec aparte, și nici cea de față nu face excepție.
Aflăm din cuvîntul înainte al autorului că ea s-a vrut, inițial, Dicționar politic alternativ; varianta finală însă nu-i doar politică: ea pare o continuatoare a Dicționarului de idei primite (Flaubert), Dicționarul diavolului al lui Bierce, Dicționarul onomastic semnat de M.H.Simionescu și chiar apropiat de o carte de-a mea, Dicționar neserios de personaje serioase (Cezar Straton îmi face chiar cinstea să mă citeze aici, de cîteva ori); în fișa Adonis ridică o interogație pe care am pus-o și eu (de ce afrodisiac? Era logic …adonisiac!).
Sub o pojghiță hazoasă, între puseuri de „miștocăreală și vagabonțeală” (cum se autoironizează scriitorul) găsim discuții serioase, cu alonjă culturală; sunt citați, cu noimă, I.L.Caragiale, Umberto Ecco, Celine, L.Durell, Oscar Wilde, Vincent Perez, Pliniu, Marc Aureliu, Kundera, chiar… Monica Belluci; și nu am numit nici 5% din autorii aduși în sprijinul ideilor bucovineanului nostru!
De asemenea, găsim în interdisciplinarul op și (re)amintirea unor etimologii interesante – cîteva exemple: bere, bigotism, boicot, biliard, cancan – fișă amplă, aducătoare de noutăți!, Capșa, Ceaușescu, zero ș.a.
Tactica lui Straton, repet, devine amețitoare, dacă nu ai exercițiul ludicului: te trimite dintr-o zonă, într-alta a abordării (cînd gravă, cînd ironică, pigmentată cu mici referiri la sexualitate, erudită, dar și sarcastică, cu inserarea unor anecdote, dar și cu atitudini intransigente, cînd crede că este cazul – vezi rîndurile nimicitoare adresate unor reprezentanți ai Bisericii). Umorul savuros, însă, este firul roșu pe care se înșiră definițiile (un exemplu: după ce scrie despre bile, își cere scuze că nu e bine documentat, dar e vina lipsei de educație sexuală în școli, în anii 70; alt exemplu: bisexualii, ca și politicienii, dezamăgesc ambele tabere ș.a.m.d.).
E dificil să alegi, din sutele de definiții ale insolitului dicționar, doar cîteva, elocvente pentru stilul lui Cezar Straton; aleg spre edificare cîteva fișe inspirat/laconice: ADULT – stadiu matur în care omul primește dreptul de-a debita tembelisme; ADULTER – cel perfect durează puțin timp; AJUTOR (umanitar) – cadou plătit de săracii țărilor bogate, oferit bogaților țărilor sărace; ALEGĂTORI – seamănă cu femeile nefericite: li se face curte, li se promite luna de pe cer și după ce spun da!, li se pun coarne, timp de patru ani; BĂSESCU – un adevărat Bruce Willis (hard to kill) al României; BIGAMIE – fiecare bărbat iubește două femei: una care este rodul imaginației sale, iar cealaltă…nu s-a născut, încă; BANCĂ – instituție care îți oferă un împrumut doar în măsura în care poți dovedi că nu ai nevoie de acel împrumut; MASOCHISM – Doamne, ce vremuri fericite au fost! eram atît de nefericită!…
Dacă ar fi să fac și o corecție, aș preciza că ministrul „mînjit” cu caltaboș era maramureșeanul Remeș, nu bistrițeanul Mureșan .
Asemeni lui Magritte (care-n celebrul său tablou afirma : pipa nu-i pipe!), și autorul nostru clamează : nici dicționarul acesta nu-i dicționar. Nu contează ce e: important e că se citește cu plăcere și folos, fiind o carte originală.
Mă opresc aici, deoarece rostul unei prefețe nu-i acela de-a concura, ca număr de pagini, cartea: ci doar de-a trezi interesul lectorului. Ergo, lectură plăcută, cititori dumneavoastră!…
Bogdan ULMU
Iași, decembrie 2011