Ca bucureştean, e logic că am fost legat în studenţie, de revista Amfiteatru. Şi, fugar, de Viaţa Studenţească. La ultima, nu mai ştiu prin cine am ajuns. Reţin doar că o scurtă perioadă, semnam cronichete teatrale.
Amfiteatru însă…a însemnat inimaginabil de mult, în viaţa mea …nestudenţească. Pentru că aici am cunoscut nişte oameni interesanţi; şi fiindcă, vai!, în urma unei articol neinspirat, în care era acuzat de incompetenţă profesorul meu de regie, am fost scos din facultate un an. Deh, ale tinereţii valuri!…
Oricum, la Amfiteatru – era o echipă bună, în anii 70 : Blandiana, Constanţa Buzea, Grigore Arbore, Adrian Dohotaru…După debarcarea lui Guţă Băieşu ( în urma scandalului cu onirismul) revista era condusă de Gh. Achiţei, estetician care făcea o pagină dedicată artei nu originală, dar bine documentată ( ceea ce pentru vremea aceea era vital).
În plus, publicaţia remunera materialele : nu mult, dar pentru un student sărac, acceptabil.
Am colaborat, de cîteva ori şi cu revista studenţilor din Cluj. Cunoştean, evident, revistele ieşene, dar am senzaţia că nu am avut şansa să colaborez la ele ( mi-am luat revanşa după ’90, cînd am scris chiar în exces, în publicaţiile moldave!). Nu e vorba nici cochetărie, nici de ramolisment : dar cînd ai publicat 4.000 de materiale în presă, n-ai cum să le reţii pe toate…
Să vorbesc despre climat, despre curaj, despre incandescenţa opiniilor? Nu am cum, deoarece – iar, vai! – nu le-am cunoscut ; Amfiteatru era pentru mine o revistă la fel ca România literară, la care publicam număr de număr. Era o ocazie de “a-ţi face mîna” şi de a cîştiga bani.
De aceea, participarea mea la acest volum va fi (în mod cert) cea mai soporifică. Realizînd asta, o şi opresc aici.
Bogdan ULMU
Iaşi, 8 iunie 2009