UN PRINŢ ÎN NEW-YORK ( Jihn Landis,1988) are un defect fundamental pe care , nici americanii, nici românii nu-l pot trece cu vederea : nu e verosimil, ca story.
Sigur că o groază de spanacuri de dincolo de Ocean vor să ne-arate ce frumoasă-i dragostea dezinteresată , evident că pe lume sunt şi „păliţi” care se laudă cu caraghioasa sintagmă „ sărac, dar cinstit!”( pînă şi preşedinţii de stat au căzut în capcana asta!) , dar adevărul, fetelor, e că dacă unul e frumos ca Eddie Murphy în tinereţe, şi are stil – ca aici, unde joacă un rol de prinţ , merită să-l iei de bărbat, chiar dacă are o tonă de aur şi un munte de diamante în debara! Ce vreţi, dragelor, nici un mire nu-i perfect!…
Acum, serios vorbind, jocul lui Murphy , aici, e fără cusur şi fără „sărituri peste cal” (ca-n alte pelicule, mai recente).Ca de obicei, bun, greul filmului american, James Earl Jones (aici, de o inegalabilă prestanţă).Şi minunată – actriţa din rolul reginei ( scuze, că nu-i ştiu numele!).
Am revăzut ARTHUR (Steve Gordon , 1981) cu teribilă plăcere .Am mai spus-o, are farmec , şi aici ,regretatul Dudley Moore ; iar dialogul este uluitor! De un umor rar-egalabil ! (spre exemplu, aflîndu – se – n casa viitorului socru , un om bogat , dar fără pic de fantezie ,bătrîn care vrea să-i facă morală tînărului , deoarece bea de stinge ,Arthur vede un cap de ren împăiat , pe perete ; după ce vîrstnicul începe morala , complet neatent , simpaticul nostru erou întreabă unde e restul renului! Viitorul socru continuă predica ; „trebuie că l-aţi urît teribil pe renul acela!” – îl întrerupe,din nou,Arthur).
E formidabil acest Moore,repet şi face un tandem de zile mari cu John Gielgud – un servitor octogenar, de „case mari” ,stilat, ironic, de-o nobilă şi rar-întîlnită ţinută.
EVITA ( Alan Parker ,1996 )rămîne un film original şi emoţionant.Chiar dacă pentru Madonna pălăria e exagerat de mare.
Uneori , cîntăreaţa e cam antipatică!(ceea ce n-ar fi trebuit , nu?! ) .
Demn de stimă rămîne aici efortul lui Parker de-a face tot filmul cîntat ( ori măcar dizat! )şi de-a spune, brechtian am zice , o poveste despre o femeie care a pornit de jos , a suportat umilinţe varii , a călcat cadavre şi principii, dar a ajuns,pînă la urmă, prima doamnă a ţării( şi o doamnă adevărată!!)
Excelent este aici Banderas, un raisonneur care cîntă şi el songuri scrîşnite. Foarte bune scenele de mase care acuză, cîntînd. Dacă ar fi putut experimentatul Parker să pună surdină , melo-ului din final, ar fi fost şi mai bine…
Sub aşteptări Jonathan Price,în rolul lui Juan Peron.A jucat doar marioneta Evitei, nu şi conducătorul Argentinei!
Fiindcă tot vorbim de musicaluri, mărturisesc că am văzut cu mare plăcere MOULIN ROUGE (Baz Luhrmann ,2001).
Cine se aştepta la un fel de CAN-CAN , ori viaţa lui Toulouse – Lautrec , a fost fireşte,dezamăgit.Dar cine a văzut ROMEO ŞI JULIETA , ştia la ce să se-aştepte!
Povestea e un fel de Dama cu camelii la cabaret.Dar ea e atît de vie, de colorată, de frumos cîntată şi costumată, cu filmări uluitoare ( spre exemplu,panoramele Parisului,care-ţi taie răsuflarea de frumoase ce sunt!) şi decoruri incredibile, cu un inefabil şi o modernitate a viziunii, încît nici nu mai contează că în rolul principal feminin apare Nicole Kidman!
Deşi, şi ea, face tot ce trebuie – inclusiv comedie bufă, vodevil,operă …erotică, circ, melodramă treimiistă etc. Îi dă replica Ewan McGregor , un foarte bun actor, rar văzut de noi, din păcate. El are tot ce-i trebuie rolului , numai că, o părere, cam… ţipă toate cîntecele, uitînd că pe lume există şi …feelingul!
De revăzut,căci la prima vizionare pierzi o sumedenie de detalii din acest film,realmente,fascinant!
OMUL INVIZIBIL ( P.Verhoeven,2000)este o peliculă dezamăgitoare. Chiar dacă regizorul are nume , subiectul e celebru – şi nicicînd epuizat! , iar ca actori apar Kevin Bacon sau Elisabeth Shue ,spre exemplu!
O minte bolnavă se luptă cu minţi sănătoase.Ei şi?
Dar cum nici de la Verhoeven nu trebuie să pretinzi normalitate, nu-ţi rămîne decît să suspini , resemnat.
Amuzant, în BULWORTH (Warren Beatty ,1998 )este faptul că regizorul,care e şi interpretul rolului principal , seamănă cu…Ceauşescu!( pardon de cuvîntul scăpat).Zău că da! Şi ce bărbat drăguţ era, la vîrsta a doua!
Dincolo de glumă, filmul e interesant şi merită văzut. Are umor şi te pune pe gînduri, pe alocuri. Ce-ţi poţi dori mai mult de la o „ comedie neagră”?!