Legea lui Murphy(J.Lee Thomson,’86) – film de duzină,salvat însă de un cuplu inge nios, un tandem fermecător(Bronson/Kathleen Wilhoite),o struţocămilă cu creier de poliţist şi gură mare, de infractoare.Dialogul e bun -pe alocuri,sclipitor!-iar suspensul bine propus de scenarist şi regizor.
Chiar dacă eroina negativă e cam …guignolescă, cei doi pozitivi nedreptăţiţi(oh,cînd se vor plictisi americanii de clişeul poliţistului corect, ergo -persecutat şi chiar dat în urmă rire?!) o înving ,pînă la urmă, spre liniştirea tuturor.A poliţiştilor idioţi & corupţi şi a hoţilor cinstiţi & sentimentali…
¤
Poate nu aş fi revenit asupra recent programatului(pe micul ecran)Actorul şi sălbatecii(M.Marcus,’74),dacă nu aş citi, în continuare,”prezentări” ale peliculei … PERI CULOASE!
Iaca,dintr-un cotidian aflăm – ceea ce mi-era teamă de mult! – că marele actor C.Tănase şi-a bătut joc de legionari şi, deci,oamenii lui Horia Sima au hotărît să-l asasineze!
După care manual alternativ?Cine a confundat, într-un grav act diver sionist,bolşevicii,cu legionarii?De cînd filosoful important al României, Nae Ionescu (aici,Guţă Popescu) era un scelerat,regele Carol – un obsedat sexual care agăţa, prin secretari, ţărăncuţe,Tănase-făcea curte unor frivole,cu voia soţiei,iar aceasta din urmă, precum Elena Ceauşescu, dădea indicaţii tuturor, de dimineaţa,pînă seara?!(ba chiar arăta, pe scenă, cum se cîntă şi dansează!).
În rolul(mizerabil scris,maniheist ,tendenţios) unui legionar periculos,Ovidiu Iuliu joacă prost de-a dreptul, strîmbîndu-se şi rîzînd isteric,iar Mircea Diaconu vrea să fie „pozitivul”, bodyguardul interbelic care-l salvează pe comic de la asasinatul odios plănuit de purtătorii cămăşilor brune!(despre ruşii care l-au omorît,în realitate,pe comedian,nu se suflă un cuvînt , în această biografie „curajoasă”).
Poa’ să joace magistral Caragiu!Poa’ să dnseze frumos Patrichi,Thury & his boys,poate avea haz Marin Moraru într-un rol de servitor mucalit şi friguros,poate fi insinuant /agreabilă chiar şi Puşa Chira(ca anecdotă : amanta regizorului):falsificarea realităţii la adă postul ideii de accesibilitate,rămîne nocivă.Iar părerea că filmul trebuie mereu reprogra mat,idem.
Cu-atît mai mult cu cît nici scenaristul, nici regizorul nu mai trăiesc,să se bucure de tantieme,măcar!…
¤
Şi fiindcă tot am vorbit de realizatori români : ne onorează să-l felicităm şi noi, din acest modest colţ de pagină,pe Radu Gabrea,cu ocazia împlinirii vîrstei de 65 de ani.
Cineastul a lăsat cîteva „urme” durabile în filmul autohton – şi nu numai(Prea mic pentru un război atît de mare – premiat la Locarno şi prezentat la Cannes! ; Dincolo de nisipuri; O făclie de Paşti; Un bărbat ca Eva;Rosenemil;Noro ş.a.),dar se cade să-i dorim să nu-şi întrerupă activitatea, oricît de grele-ar fi condiţiile financiare ale momen tului,pentru cinematografia română.
Căci clipa nu… rămîne ,oricîţi Fauşti ar striga după ea,crezînd că şansa apare odată cu primul an al mileniului trei.
Baftă,maestre!!
¤
Excelent acest A noua poartă,făcut de Polanski în 99!Film rar, din stirpea celor parcă gîndite de Eco,în care filosofia şi suspensul se amestecă, ridicînd demonologia la rang de cotidian şi sublimînd erotismul în livresc.
E un subiect magistral ales, pentru o peliculă de zile mari, în care găseşti de toate pentru toţi, dar rămîi cu satisfacţia că şi amatorii de thriller se cultivară, o ţîră, în timpul vizionării…
Sigur că nimeni nu s-ar fi gîndit ca tuciuriul şi… tuleiosul Johnny Depp să-l joace taman pe eruditul căutător de manuscrise rare.Dar prestaţia lui nu deranjează.Cu-atît mai mult cu cît e acompaniat de misteriosul,posedatul Iangella(excelent şi aici)şi de două femei atît de frisonante, încît nici nu mai contează ce spun – Lena Olin şi,mai ales,fermecătoarea Emanuelle Seigner(a cărei privire indescriptibilă…virilizează eunuci şi nonagenari, în fix trei secunde).
De revăzut ,oricînd,cineaşti & cinefili dvs.!
¤
Alt film excelent,da’ chiar excelent(adjectiv rar folosit în vitregita noastră înde letnicire de analişti al Cinematecii personale) este Inamicul statului(Tony Scott,’98).Film grav, ameninţător, uluitor prin luciditate, terifiant prin insinuare.
Ştim că nu avem atîta libertate cîtă am vrea.Că intimitatea a devenit o abstracţie.E clar că nu e sănătos să faci …ceva contra vîntului.Dar marele merit al realizatorilor săi constă în faptul că te obligă să intri în pielea avocatului jucat de Will Smith şi să-i ceri şi tu ajutor fostului agent …Gene Hackman!
Pe cît de încordat, pe atît de plauzibil rămîne Inamicul statului.Din nefericire…