Haz de necaz
Făcătorul de rime
Eram, zilele trecute, într-o cofetărie de lîngă gară, cu fiul meu. Intru des acolo fiindcă, deşi numită cofetărie, are şi prăjituri & suc pentru el, şi pateuri & alcooluri slabe – pentru mine. Cum degustam noi varii sortimente de patiserii & zaharicale, numa’ ce – apare – n locaţie ( cum se zice, mai nou) un tip cunoscut mie încă din 1987, din perioada stabilirii mele-n Iaşi. Evident, insul era vînzător de loz – în – plic ( căci eu nu am relaţii de duzină : cunosc oameni puţini şi buni!).
Dau să sorb o gură de bere, da’ vigilentul negustor mă apostrofează, întinzîndu – mi o pungă cu promiţătoare lozuri :
• Nu pişa berea la gard, ia mai bine-un miliard!…
Familiaritatea comerciantului devenea flatantă. Pentru că-s naiv şi greu refuz per soanele distinse, dau zece mii pe o speranţă de hîrtie. Fireşte, scria „ necîştigător”! Îi mulţumesc vizitatorului că m-a uşurat de 10.000 şi dau să-mi continui cofetăritul ; dar avînd simţ psihologic, omul meu insistă, privind spre băiat :
• Două mîini, două noroace, dai un ban dar sigur face!…
De jenă, îl pun şi pe adolescent să-şi încerce norocul :s-a constatat că nu avea mai mult ca mine…
Mulţumesc iar şi vreau să-mi termin foetajul. Poetul e mereu, pe fază :
• Lasă-l naibii de saleu, investeşte-aici un leu!…
Consumatorii de la celelalte mese au ridicat privirile, curios / indignaţi, să descopere ci ne se ceartă. De ruşine, am mai tras un loz. Tot nimic.
Cînd eram cu paharul de bere la gură, versificatorul a urlat ca din gură de şarpe :
• Nu bea bere, ca mîrlanul, ci ia lozuri cu toptanul!…
Cum naivitatea şi bună – creşterea nu-s infinite, nici măcar la mine, i-am replicat acestui comerciant cu feeling pentru Vlahuţă şi urmaşii lui întru rime accesibile :
• De nu ieşi acu’ pe uşă, îţi trag una peste guşă!…
Mirat că e unul care” cîntă mai bine decît el”, recitatorul a cîrmit-o spre proză :
• Ce, bă, nu iubeşti poezia?!…
Şi a ieşit demn / jignit, neînţeles ca toţi artiştii acestui neam, cărora le dai un ban – dar nu cît ar avea ei nevoie ; şi-i suporţi la masă – dar nu cît consideră ei că ar merita…