Haz DE NECAZ
Meniu festiv cu neamuri proaste!…
Fraţilor, cine-o mai organiza Crăciunul la el acasă, să i se usuce (de dor) medicul de familie şi să nu mai apuce cîştigul ăl mare la 6/49 ! Am făcut prostia şi mi-am invitat colegii de serviciu în modestu-mi apartament ; am alergat după cumpărături ; am selectat CD-uri cu colinde şi am ornat şifonierul cu crenguţe de brad date cu spray-imitaţie-de-nea. Am tipărit răvaşe şi am dat de două ori cu aspiratorul. Am scos din lada bunicii cupele de şampanie şi inele de argint pentru şervete. Dar, mai ales, am alcătuit un meniu demn de marile restaurante ale Sinaiei ( localitate despre care ziarele au afirmat că , de Revelion, e mai scumpă decît Veneţia!), meniu pe care, pînă la finalul nopţii, mi s-a părut că oaspeţii mei îl apreciază. Ascultaţi-l :
cei 5 ml. de Chivas Regal, serviţi fiecărui invitat în parte, au încălzit atmosfera. Cele 3 grame de caviar au consolidat-o. Biluţele de pîine au solidificat-o. Dopurile de plastic umplute cu şampanie au euforizat-o. Oscioarele de somon (neglijent curăţate!) au conferit o rafinată vigoare mesei. Ţîştiul de sifon a înspumat conversaţia. Bobiţa de Manciuria a trezit nostalgii atavice. Sarea, pusă la dispoziţie fără zgîrcenie, a creat ideea de soliditate a meniului. Muştarul la pliculeţe (furat de la fast-food) a iuţit conversaţia. Feliuţele străvezii de kiwi au adus un aer exotic. Cafeluţa servită în dopuri de Campari a menajat cardiacii. Vinul, oferit chiar de două ori, în păhărele de 20 ml., a revigorat chefliii moleşiţi. Supiţa de creastă de cocoş, gustată la pipetă, a fost refrişantă. Zahărul la pliculeţe a părut, tuturor, o glumă izbutită. Codiţele de creveţi, cîte una la cinci porţii, elegant tăiate cu lama de ras, au pus în încurcătură înfometaţii ( unii din ei confundîndu-le cu răzătură de scoici!) . Jumătatea de măslină verde, umplută cu jumătate de sîmbure de migdală, au reglat traseul gastric al participanţilor. Roquefortul, uns neglijent, pe crutoane cît năsturaşii, au anunţat că masa se apropie de final. În fine, cireaşa confiată, aluna şi jumătatea de fursec revenită fiecărui participant, au încheiat apoteotic festivul festin, atît de uşor încît s-a putut dansa în voie între servirea fiecărui fel, şi s-a putut urmări, pe săturate, emisiunea de Crăciun, pînă spre dimineaţă…
Şi-atunci, întreb şi eu, nu dau cu parul : de ce au plecat absolut toţi musafirii mei mîrîind, bătînd mărunt din buze şi invocînd strămoşi personali de diferite generaţii? …
Geaba, ioc recunoştinţă, în ziua de azi! La anul fac sărbătorile de iarnă singur, la un lacto-vegetarian amplasat într-un cămin de bătrîni, fără caviar, şampanie & roquefort, dar şi fără iluzii, ori aşteptări zadarnice de gratitudine colegială.
Voi însă, dragii noştri cititori, continuaţi să vă distraţi, că doar n-aţi fost la mine de recent!…Şi, după ce veţi citi aceste rînduri, nici nu o să vi-o doriţi!
„O brad frumos !” …etc.