Proverbe nebanalizate

Ilustrație pentru „Proverbe nebanalizate”, text de Bogdan Ulmu: microfon vechi între două fotolii

Haz de necaz

Proverbe nebanalizate

Domne’, nu v-aţi plictisitără s-auziţi, zilnic, în cele mai diferite ocazii,spuse de cei mai di feriţi convivi, aceleaşi leşinate , secătuit, epuizate zicători poporane ? Eu,da!

De aceea,mare bucurie-mi făcu întîlnirea cu originalul poet & gînditor Verzală. Ştie acest sofist treimiist să reaşeze vorbele-n cimilituri, ceva de speriat! Şi-n fond, nici nu deturnează te ribil sensul expresiilor! Să vă dau un exemplu : prima oară, întîlnindu-l într-un parc, în care pri vea sceptic lumina gălbuie a unui felinar ce umbrea verdeaţa, îl abordez nonşalant, ca omul care se plictiseşte , tăcînd, neştiind ce-o să urmeze :

-Frumoasă seară!

Mă privi doar o secundă,dar se lămuri ce-mi poate pielea ;deci,răspunse :

-Miruna are picioare scurte!…

Am realizat că nu e ceva în ordine cu proverbul ; l-am corectat :

-MINCIUNA!

-MINCIUNA – e banal,dragul meu! Şi Verzală a mai tras un fum din ţigară, superior, impenetrabil,transportat şi enigmatic.

Nu l-am contrazis : în fond, femei cu picioare scurte am văzut destule,la viaţa mea…Şi cum cîinii începuseră dialogul seral,i-am atras atenţia vecinului de bancă :

-Deh, îşi fac şi ei datoria…

-Exact : javra care latră nu puşcă!

-MUŞCĂ! – l-am corectat pe calamburgiu.

-MUŞCĂ, e banal deja, stimate cetăţean!…

Mi-a fost ruşine de mine,vă spun sincer! Chiar aşa robit de obişnuinţă,să fiu?!

-Eh, e tîrziu…Mîine mă trezesc cam dimineaţă,deci…- mi-am pregătit, stîngaci, retragerea.

-Cine se scoală de dimineaţă, pe Marte,ajunge!

-DEPARTE!

-DEPARTE – e banal! Tot n-ai priceput?!…

După care am mai aflat o mulţime de antibanalităţi, sfaturi & pilde reaşezate cu schepsis, cum ar fi : ajunge o măciucă la un COR de oale!…Mîţa blîndă PÎRÎIE rău!…Buturuga mică răstoarnă CERUL mare!…Capra sare casa, iada sare NASA!…Ce naşte din pisică, CIOARECI mănîncă!…Adună FANI albi,pentru zile negre!…Vezi doar RAIUL din ochiul altuia!?…ORB la ORB, nu scoate ochii!…POPII care nu se văd,se uită!…ANII n-aduc fericirea ş.a.m.d.

Chiar,domne’! Ce, proverbele astea-s bătute-n cuie?! La vremuri noi,zicători noi!

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).