Vouă nu vă revin, în memoria papilelor, mîncărici din vremuri sănătoase, pe care mama sau bunica vi le pregăteau fără mare ceremonial, cu un firesc – azi – incredibil? Că mie, îmi revin!
Mă-ntreb: de ce ele nu se găsesc în meniurile localurilor, ori în rețetarul gazdelor? Nu știu. Din comoditate. Din calcul cinic. Din incultură.
Dacă aș fi patron de cîrciumă, aș avea grijă să ofer feluri de mîncare rare, aproape uitate. Le iau alfabetic:
ALIVANCA – migăloasă, dar indimenticabilă! Nici scumpă, nici nu cade greu stomahului…niscai brînză de vaci, smîntînă, unt, ou, mălai, făină, condimente; merge un șpriț subțire, roz, după…
ANDIVE – ca salată: au proprietăți citostatice și-s gata în fix 4 minute (cu un sos lejer, de muștar și miere).
AVOCADO – bun ca garnitură, aproape la orice; crud sau opărit.
BAME – mai știți ce-s acelea? Se mai găseau pe la magazinele turcești, scum cîțiva ani: gustoase, bre!
BERLINEZA – salată: simplu de făcut, după ce-a fiert mușchiul de vită (ceapă, castravete-n oțet, muștar, maioneză, condimente, o lingură miere); cu bere, după.
CASTRAVEȚI MURAȚI CU CARNE – simplu; ieftin; bun. Și-atunci? De ce-i evitați, moțetele cuhniei?!
CIORBA DE CIOCĂNELE – la fel de gustoasă ca a de burtă, dar la juma de preț!
GĂLUȘTI CU PRUNE – date prin pesmet auriu…mmm!!!
IMAMBAIALDÎ – vă place cum sună?! Nu-i nimic complicat: vinete, roșii, usturoi, sare, piper & oloi (s-ar traduce „Imam a leșinat!”; de plăcere; ori văzînd cît ulei înghit…).
LAPTE DE PASĂRE – duminica, nu lipsea de la masa copilăriei mele! Varia cu orez cu lapte și scorțișoară; sau macaroane cu lapte; ori dovleac fiert în lapte.
LINTE supă, ori mîncărică. Minunată! Ieftină. Se găsește în trei culori – dar nu ale noastre…
PÎINE MOZAIC – bagi în ea tot ce găsești prin frigider; și o mănînci rece. Ea, nu tu!
SUFLEURI – uitară-ți de ele, ai? De ce? Că-s minunate, ieftine, sățioase! Preferatul meu – ăl de cașcaval. Dar și cel de conopidă e bun.
SUPA DE SALATĂ – oh! Oi, mati! Ovei! Gemeți cum vreți, dar făceți-o, bre!
ȘUNCA CU FRUCTE – de-aia de conservă, merge, dacă n-aveți un rasol de vită….cuișoare și multe fructe aruncate peste, apoi la cuptor. Se bea, după, un roze demisec.
TARTAR – biftec. Mușchi de vită, unt, ou, muștar, capere, ceapă tocată, sos Worchester, sare, piper. Amestecatul tre să fie meseriaș, la două furculițe.
Hai, la treabă, că doar nu am rememorat degeaba!…Unde vă-ncurcați, întrebați-mă! Sau căutați în ultima mea carte, Vina și vinul gastronomiei.
Vînt din pupe & pupile!