Mulți dintre cunoscuții mei sunt scuzați la modul „las-o/lasă-l, acum e supărat, divorțează!”.

            Ca un performer al despărțirilor legale, aduc în opoziție un citat din Eric G. Wilson: „Nefericirea ne face creativi!”. L-am verificat: e corect (cînd divorțul este egal cu nefericirea; căci sunt și oameni pentru care ruperea unei relații este o binecuvîntare, o eliberare!).

De meditat…

                                                                       *

            „Vom greși înființînd un teatru, vom greși menținîndu-l, vom greși desființîndu-l. După prima greșeală, nu ne mai rămîne decît să alegem între mai multe rele”.

Acest citat …dubios este din J.J.Rousseau. Nu mi-e clar dacă este ironic; dar are ceva avangardist în el, ca și cum ar fi scris de un antemergător al lui Marinetti…

                                                           *

            George Banu, care, numai în ultima jumătate de an este prezent în librării cu patru cărți noi, vorbea undeva de regizorul celibatar: evident, e vorba de cel care nu acceptă mariajul cu dramaturgul.

            O dilemă longevivă: e bine să fii celibatar, ori…cununat? Depinde. De regizor. De dramaturg. De epocă.

            Vorbind de teatrul românesc, între anii 1930-1960 toți regizorii erau cununați cu autorul textului (sau, așa credeau ei). După 1990, cam 70% sunt celibatari.

            Dar nu se vorbește și de regizorul …adulterin: cel care, fiind căsătorit cu Caragiale (spre exemplu) îl trădează cu Beckett.

            Delicat subiect, nu?!

                                                                       *

            Că tot am pomenit de ilustrul nostru compatriot, G.Banu: alt compatriot ilustru, Andrei Șerban, spune despre el:„La fel ca și Liubov (din Livada…n.n.) iubește tot ce vede. Dar el e înverșunat de activ, muncește precum Lopahin” (Yorick, 11 iunie 2013).

            Ce elogiu mai adecvat poate fi adus unui critic de teatru, decît introducerea sa în galeria marilor personaje?!

                                                                       *

            Tot în revista on-line Yorick (numărul din iulie 2013), găsesc un titlu de cronică complicat:„Pescărușul, un candelabru peste Apocalipsă”.

            Ce-i ciudat aici? E prea căutat.

                                                                       *

            Un amic, regizor și profesor, îmi spune că așa cum se organizează, anual, Gala UNITER, ar fi oportună și o Gală a…refuzaților Galei UNITER.

De ce nu?