Dialog cu un cutremurolog

Țara noastră colcăie de indivizi sperioși: pentru aceștia, un cutremur este mană cerească – au, iarăși, cu ce să-și umple timpul și să-și arate vitejia („am supraviețuit cu demnitate!!!”)…Dacă n-ar fi cutremurele și inundațiile, nunțile și înmormîntările, botezurile și onomasticile, jumătate din populație ar avea senzația cumplită că este nefolositoare.

            După cele două-trei zguduiri terifiante ale pămîntului, petrecute în ultimele săptămîni, am simțit nevoia să mă lămuresc în privința cutremurelor. Deci, m-am adresat unui cutremurolog:

• Bună ziua!
• Să zicem…
• Spuneți-mi sincer, puteți preveni cutremurele?
• Și nu credeți că trebuie avertizați cetățenii?
• S-ar crea panică. Îi avertizez după ce trece…
• Mai e util?
• Așa, ce mai e util în ziua de azi?!…
• Păi după, oricine-i poate …avertiza.
• Se vede că sunteți un diletant al seismelor! Eu și explic de ce sau cum s-au produs. Ce, istoricii și strategii ne avertizează cînd începe o conflagrație?
• Înțeleg că nu ne puteți spune cînd va fi următorul…
• Aveți o gîndire ușor meschină: ba da, pot!…
• …Dar nu vreți să creați panică…
• Vedeți că știți? Avem și noi un secret profesional, precum duhovnicii…
• Discreția duhovnicilor nu provoacă victime…
• Fiindcă mă forțați, rup tăcerea: în Vrancea, va fi unul pe zi.
• Și-n restul țării?
• Unul pe an. Dar nu vor fi de mare intensitate – maximum 3-4 grade, cad, izolat, țigle și plombe dentare.
• Aha!…
• Cel foarte grav va avea loc, la noi, abia în 2061.
• Pe-ăsta ați avut voie să-l spuneți?!
• Da, fiindcă nu crează panică: cine va mai trăi pînă atunci?
• Păi, cei tineri…
• Care tineri? Ăștia nu vor mai fi în țară, atunci.
• Deci, cutremurul din 2061 va veni degeaba: nici noi, nici cei care astăzi sunt tineri, n-avem de ce să ne speriem…
• Da, dar din motive diferite.

Mă simt mai liniștit. Ce-nseamnă știința asta, cum ne luminează ea, în orice-mprejurare!