Directorul teatrului dintr-un oraş mic, un oarecare Vancea, analfabet & obedient în faţa Puterii , tocmai primise un ordin de la C.C. al P.C.R. şi tremura de dorinţa de-a-l împărtăşi liderului sindical. Acesta din urmă, repeta o piesă inutilă despre Vlad Ţepeş, în sala de lectură a teatrului.

• Bă tovarăşe, vino dracu’ puţin!

Sindicatul făcea nazuri, că are treabă, că nu poate ieşi …

• – Te cheamă directorul tău, bă! Şi veni şi  ordin de Sus, de la Tovarăşa, mă beţivanule! Aţi îmbulinat-o, ’raţi ai dracului de inconştienţi!…

Auzind aceste argumente solide, Sindicatul ieşi. Intrară în biroul directorial . Misterios, ca un cărvunar de operetă, şeful cel mare comunică, sec, secretarei:

• Să nu deranjeze nimeni, bă doamnă! Prelucrăm directivele Tovarăşei.

Trase uşa după el şi strigă, pentru cazul în care vreun curios ar fi lipit urechea de muşamaua capitonată :

-E grav, bă! Nu se mai bea în teatru! Veni decret! Decret veni! De la Tovarăşa! Cabinetul 2! S-a dus cu băuturaaaa, băăăăă, nenorociţilor!…Gata cu beţiileeeeee, detracaţilor ce sunteţi!!!…

Şi directorul lăcaşului de cultură combină un surâs sardonic, cu un ton de lungire a vocalelor, specific bocitoarelor îndemânoase. Continuă să urle :

• Nu se mai bea nici la biroooouri…nici la cabiiiine…nici pe scenăăăă…(apoi încet,dar încet de tot, dădu un ordin scurt şi neclar)…Bagă mâna în coşul de hârtii ! … (preşedintele sindicatului execută porunca şi, cu uimire, scoase de-acolo o sticlă de votcă Stolicinaia)… aşa, tovarăşe, musai să executăm dispoziţia partidului şi-a guvernului!… (iarăşi, încet)…desfă dopu’! (liderul sindical se execută, cu oarecare voioşie, chiar)… cum ziceam (tare) s-au dus vremurile de chefuri continue, în detrimentul producţiei…(încet) bea dracu’ fo’ două-trei guri, ce stai ca nărodu’?! …(tare)…randament cu băutură, nu se putea! Ştie tovarăşa ce vă poate pielea, mă nenorociţilor, măăăă! (încet)…încă două guri, nu mai mult, alcoolicule!…(tare) că se săturase şi bietul public plătitor, de beţivăneala şi descompunerea voastră morală, mă detracaţilor şi grobienilor ce sunteţi!… (încet) gata, gata, lasă şi mie!…(tare) …acu’, ia să te văd, mă tovarăşe, dacă ai înţeles ce ţi-am comunicat oficial, ca să ştii să prelucrezi în grupe, cu maximum de responsabilitate … (încet) noroc, că cine ştie când vom mai avea ocazia să bem în nenorocitul acesta de teatru, în care altă mângâiere oricum n-aveam!…

Cât timp V. trăgea din sticla jumătatea rămasă – parcă mai gustoasă ca oricând!- secretarul organizaţiei recapitula, cu sobrietate, cele auzite şi privea, cu tristeţe, cele ce se deşertau cu repeziciune, pe gâtlejul tăbăcit şi mereu însetat al culturnicului. Când sticla rămase goală, oftară amândoi, scurt, ruseşte.

– Aşa tovarăşe, e bine că ai înţeles exact cum e cu decretul 400, proaspăt sosit de la cabinetul 2!…(încet)…ia dracu’ sticla, că o găseşte pe-acilea  vaca aia de secretară şi ne dă-n gât!…

Aşa s-a prelucrat, eficient şi prompt , educativ şi convingător, rapid şi cu simţ de răspundere, decretul cu pricina, venit taman de la Cabinetul 2, în anul de graţie (parcă) 1980.

Să  luăm exemplu!?…