De-ale televiziunii…


Aplaud inițiativa postului TVR 2 de a relua, lunea, spectacole de teatru. Am văzut și revăzut, în ultimele săptămîni O noapte furtunoasă, Goana după fluturi, Roman teatral, Hedda Gabler, Quartet, Livada de vișini… texte inegale, spectacole inegale, dar important este că în grila unui post central reapare un gen popular și o îmbogățire a culturii teleaștilor.

Sigur, în Noaptea furtunoasă nu existau personajele feminine, soția cherestegiului fiind jucată de o interpretă oarecare, care i-ar fi putut fi nepoată lui Titircă. În Hedda…, capodopera lui Ibsen, Brack era jucat într-o manieră vetustă de un actor care apare suspect de des în distribuțiile tv, Demeter Andras. Nici Claudiu Bleonț, un actor cunoscut și cu realizări notabile, în general, aici nu era bine distribuit.Iar în mai vechea Livadă…a lui Cornel Todea, am revăzut cu plăcere creații excepționale (George Constantin – Lopahin, Gina Patrichi – Ranevskaia), alături de interpretări modeste și o figurație jenantă.

televiziune

                                                           *

Dacă în numerele trecute am tot vorbit despre reclame tv stupide, azi vreau să dau exemplu de două, bine făcute: cea la biscuiții Oreo și aia cu mașina scoasă din lac (la asigurări, parcă). Deci, se poate…

                                                           *

Pensionarea lui Mircea Sandu a fost atent monitorizată de mai multe canale. Tristețea evenimentului a fost atenuată de cifra pensiei – 6.200 de  euro/lună. În finalul ceremoniei, Mircea Sandu a mulțumit…părinților lui.

Pesemne a urmărit multe decernări de premii Oscar…sau măcar UNITER…(nu pot să m-abțin să nu vă povestesc că acum mulți ani, o cronicăreasă, la Gala UNITER, a mulțumit familiei că o lasă, serile, la teatru; e ca și cum un mecanic de locomotivă ar mulțumi familiei că-l lasă pe locomotivă, nopțile!).

                                                           *

În meciul România/Argentina, în minutul 80, la scorul 0:0, crainicul tv a pansat:„Există mai multe feluri de 0:0!”.

Probabil; dar, cred cu convingere, un singur fel de 4:0…

                                                           *

În emisiunea tv Te pui cu blondele?, la un moment dat, Dan Negru și Fuego, doi dintinți erudiți, se chinuiau să afle ce-i aia chisea. Noroc cu Horia Vîrlan, care i-a lămurit…

Dacă ar fi fot la școală, cei doi erudiți ar fi aflat, în clasele primare, că Ionel din Vizită i-a vărsat chiseaua cu dulceață, oaspetelui, în galoși.

E bună și școala asta, la ceva…

                                                           *

Ilie Năstase a declarat că dacă Gică Popescu nu-i grațiat, pleacă din țară. Iată un motiv serios!

Stau în tensiune: dorește Justiția română să-l păstreze pe tenisman pe plaiuri mioritice? Ar mai putea negocia: să-l mai țină doar oleacă, la zdup, pe Gică, iar Ilie să plece și el, doar un an. Oricum, cu Justiția poți face afaceri, că e permisivă…

                                                           *

Veste emoționantă: impresarul celebrului Salam vrea să-i ridice guristului o statuie – că e Împăratul manelelor, și-orice Împărat are o statuie,nu?

Idee minunată! Dacă Pleșu sau Liiceanu ar fi cîntat manele, poate s-ar fi ales și ei cu una…dar așa…

                                                           *

Apropos: mă miră că oameni serioși fac petiții de apărare a lui Andrei Pleșu, în fața grobienilor de la Antena 3. Adevărații intelectuali n-au nevoie de petiții.

Ce-ar fi să adunăm semnături și pentru dovedirea calității literare a operei lui Caragiale?

                                                           *

O crainică pronunță shake (fonetic, șeic!), în loc de sake (fonetic, sake). Mai întrebați, măi, fraților, cînd nu cunoașteți!…

                                                           *

O nouă campanie utilă a apărut pe micul ecran: „Spune NU, mitei!”.

Eu aș spune, dar întîi să vrea cineva să mă mituiască…de cînd aștept!

E adevărat, acum vreo patru ani, un autor mi-a dat un borcan cu zacuscă, fiindcă i-am prezentat o carte: o fi intrînd la mită?

                                                           *

Nu-nțeleg jurații de la Românii au talent, cînd fac haz de atalentul concurenților. Nu e nimic amuzant, aici…Umilința, în acest caz, n-are nimic comic.

                                                           *

Tot aici, Andi Moisescu, după evoluția unei concurente, a zis: „Puține lucruri întrec în senzualitate o femeie care cîntă la saxofon!”.

Culmea, constatarea asta o făceam și eu, în fața televizorului!