Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Nunțile nu-s pentru mine!…

…nu mă refer doar la cele în care am fost mire: nici celelalte nu par mai vesele! Vă ofer un jurnal de nuntaș, recent, ca să vă convingeți. Cer scuze pentru luciditate.

1235

Ora 20: sunt acasă, caut costumul.
Ora 20,30: l-am găsit.
0ra 21: constat că nu-mi vine.
Ora 21,30: mă duc în salopetă, e mai original…(acolo mai era unul original, cu papion, teniși, vestă de ațică și șapcă de vînător).
Ora 21,45: ajung. Sunt primit cu șampanie. Sunt primit cu șampanie. Sunt primit…sunt…Deșert n-șpe cupe.
Ora 22: Caut locul meu la masă. Nu-l găsesc. Caut masa – nu știu care din ele este. Caut o duduie să-mi țină de urît – o caut degeaba. Cine naiba mă pune să caut?!
Ora 22,15: Cu bucata de carton pe care era scris numele meu, un copil a făcut avioane. Am alergat vreo juma de oră după avioane, dar oriunde se opreau, stătea altcineva…
Ora 22,45: am pocnit copilul și m-am așezat la masa orchestrei. Neexistînd orchestră (era doar un DJ!), am constatat că era masa femeii de servici de la toaletă. Pentru un pachet de țigări și-o salată boeuf, m-a lăsat acolo toată noaptea…
Ora 23: am ciocnit cu mireasa. Am pupat-o, cu poftă.
Ora 23,05: am ciocnit cu mirele, care-avea figură de strungar. Mi-a sugerat să n-o mai pup. Dar nu cu figură de strungar…
Ora 23, 06: mirele m-a călcat, din greșeală. Noroc că era piciorul nașului, care-a început să urle. Pînă nu i s-a dat o sticlă de whisky, n-a tăcut.
Ora 23, 15: se dansa Jaga-jaga. Eu am ciugulit o măslină. Și am atacat o vișinată. Vișinata a mai fost atacată de companioana mea, care dobîndise un ten grena, cu nobile intarsii vinete…
Ora 23, 30: am luat o felie de salam. Și, coincidență, cînta Salam! Eram la a zecea vișinată, dar tot am observat că doi bătrînei dansau vals. Pe Salam. Apoi, pe Guță. În fine, pe Adi Minune.
Ora 23,45: bătrîneii au cîrmit-o spre manele. Deși, acum era pe DVD, Strauss. Mă rog, am trecut pe vin. Sau ceva asemănător. Și am gustat o murătură. Zeama de la murătură a sărit pe-o altă acritură, taman din capul mesei. Băbătia a făcut garagață și, ca să tacă, i-am spus că seamănă cu Roberta Anastase. Degenerescentul de lîngă ea a-n ceput să rîdă cu cîrcei. L-au dus la Urgență, cu targa pentru tort.
Ora 24: S-a furat mireasa. Am servit o buca de roșie umplută. Nu știu nici acum, cu ce. Sau dacă era. Am băut trei pahare de vin. Sau, nu trei. Sau, nu vin. Am cerut gheață.
Ora 24, 15: am cerut gheață.
Ora 24,30: am mai cerut gheață.
Ora 24, 45: plictisit să tot cer gheața, degeaba, am adormit cu capul într-o farfurie cu maioneză.
Ora 1: chelnerul, amabil, m-a întrebat dacă vreau să-mi schimbe maioneza. Era tîrziu. Am gustat dintr-o lumînare cu aspect de pricomigdală. M-am șters de maioneză pe mantoul nașei și am căutat mirele, să-i înmînez darul. Nu țineam, neapărat, să-l găsesc…
Ora 1,30: din păcate, l-am găsit, plîngînd, lîngă o arteziană defectă. Îi aduseseră altă mireasă, și mai urîtă. A numărat banii și a bătut mărunt din buzoaie. Pesemne, îi pusesem mai mult…
Ora 1,45: coborînd scările, am dat de mireasa cea adevărată, beată criță. M-a confundat cu șeful de sală și a țipat la mine să-i dau ce-a rămas din sarmale, plus zeama de varză. I-am promis că „îhî!”! M-a țucat zgomotos, a cerut o hartă a Africii și-a căzut într-o frapieră.
Ora 2: în stația de taxi. Am cerut să mă ducă acasă. Adică, pe strda 49, colț cu 21, în Bronx. Culmea, am ajuns la domiciulul din Iași! Ca să vezi ce bine-i să te cunoască taximetriștii! …
Ora 2,15: șoferul mi-a mulțumit pentru cocardă și bomboane, dar a precizat că preferă bani. Meschin!
Ora 2,30: a venit acasă fiul meu, de la o seară culturală găzduită de o discotecă. Cu ultimele puteri, în stare de semi-veghe, l-am întrebat, deplasat/frivol: „Mamaie, te fac o Brașoveancă?”