Adresa de e-mail:- Vi se pare legitim prestigiul lui I.L. Caragiale şi locul pe care îl ocupă în istoria literaturii române? Cum aţi preciza, în câteva argumente, actualitatea operei caragialiene? Există prejudecăţi în receptarea ei? Cum se raportează, în opinia dvs., mentalul colectiv de azi la Caragiale?
Prestigiul și locul lui în istoria literaturii mi se par, firește, legitime. E cel mai mare comediograf român din istoria dramaturgiei și cel mai jucat dramaturg pe scenele românești. Rămîne și cel mai reprezentat, peste hotare.
Actualitatea sa este, de asemenea, axiomatică. Dar aici încape o precizare: actualitatea lui Caragiale nu este dependentă de gogomăniile spuse-n Parlament, ori de mitocanii care ascultă manele, la mahala. Faptul că-l punem în reclame stupide, ori inovațiile „actualizante” ale unor regizori (eroii joacă tenis, merg cu motocicleta, urmăresc emisiunile tv, dansează rock etc.) mi se par nu tentative de actualizare, ci anacronisme infantile. Un autor actual prin fibra intimă a operei sale, nu merită a fi updatat la nivel superficial.
Sau: îmbrăcarea lui Tipătescu într-un costum Versace nu înseamnă contemporaneizarea sa, ci trădarea spiritului comediei. Paradoxal, lăsați în hainele epocii rămîn actuali! Caragiale cere măsură și bun-gust, în inovații (fie ele exegeze scenice, ori literare). Altfel, avem de-a face cu aberații…
Prejudecăți? Sigur că există! Una din ele: își bate joc de români. Fals! Satirizează anumiți români. Ca și Alecsandri, Hașdeu, Mușatescu, Mazilu, Băieșu, D.R.Popescu ș.a.
Alta: nu e înțeles în Ardeal. Ba e ! Ca dovadă că se montează des pe scenele de-aici, iar unele din cărțile cele mai importante dedicate geniului din Haimanale sunt scrise de critici ardeleni – M. Tomuș, V. Fanache, Maria Vodă Căpușan ș.a.
Cît privește mentalul colectiv, încerc, de ani de zile, de cînd am publicat primul dicționar Caragiale (2001) și de cînd am montat primul spectacol Caragiale (1979) să explic că eticheta de diurn nu i se potrivește (fiind la fel de nocturn ca și Eminescu!); apoi, nu-nțeleg de ce pe 15 ianuarie toată suflarea suspină, amintindu-și de Eminescu, dar peste doar două săptămîni mai nimeni nu realizează că s-a născut Caragiale!?
2. Cum îl vedeţi pe Hyperion în ţara lui Mitică? Ce vă place şi ce nu vă place la Caragiale? Este Caragiale „alesul nostru”? Care e replica dvs. preferată din opera caragialiană? Motivaţi, vă rog, alegerea.
Pe Hyperion în țara lui Mitică… nu-l văd !
Totul îmi place, la Caragiale! Sunt fan Caragiale! E alesul nostru, fără îndoială (asta dacă ai dreptul la vot…cultural). M-a uimit regizorul Hausvater cînd, într-un interviu, mărturisea că nu-nțelege de ce trebuie sărbătorit Anul Caragiale, lui dramaturgul nespunîndu-i nimic. Eu cred, naiv și sentimental, în Mileniul Caragiale…
Replica preferată? „De ce, nene Anghelache?”. Fiindcă exprimă misterul operei Conului Iancu, stratul insondabil al capodoperelor sale.