Din ludicul Andrei Pleșu, o sintagmă delicioasă: „Coregrafie de tabloid”. Mi-amintește de o glumă a mea, mai veche:„Dînsul e coregraf la Teatrul Radiofonic”.

Nefiind egofil, mi-e jenă să închei cu „marile spirite se-ntîlnesc!”…

                                                            *

Ce rare-s femeile frumoase, în filmele românești! M-am străduit o zi întreagă să găsesc cîteva!

Ceva-ceva, tot am reușit: Florentina Mosora (era fiziciană; cine-și mai amintește de ea?!), Dana Comnea, Margareta Krauss, Elena Albu, Carmen Galin, Adriana Nicolaescu (neprofesionistă, dar a jucat fiindcă era îndrăgostit  regizorul de ea), Maria Bănică (balerină), Cătălina Mustață, Daniela Nane…

Mi-or fi scăpat fo două, dar, oricum, sunt inadmisibil de puține!

                                                            *

Acum cîteva luni, am văzut la televizor un reportaj din care reieșea că prietenia româno/maghiară a cunoscut o nouă atestare prin apariția…kurtiteilor. E la mintea cocoșului (supradotat) că termenul include kurtos kalacs și mititei.

Nu știu cum o fi la gust melanjul culinar, dar el poate deschide larg, poarta, experimentării unor alte noi altoiuri din cele două cuhnii prietene: paprisole (paprikas cu iahnie de fasole), gulamale (gulaș cu sarmale), gomboținte (gombocz cu plăcinte) etc.

                                                            *

Într-un ziar sucevean, citesc un dialog cu un cunoscut actor ieșean, dublat de un la fel de notoriu regizor. În prezentarea acestuia, gazetarul ne informează că artistul cu pricina „a montat peste zeci de spectacole” – s.n.

Originală aproximare! Peste zeci ar putea însemna 21, ori 99. Ziaristul lasă un locșor pentru mister. Că nici exactitatea nu-i bună mereu, dă-o-n sărăcie!…

                                                            *

În ebraică, aflu că se întrebuințează același cuvînt pentru fericire și bătrînețe.

Hm!…deși am fost, deseori, fericit, și deși acum bat timid, la poarta bătrîneții, nu-nțeleg de ce, nici să mă pici cu ceară!

Dar pesemne că noi, mioriticii, nu avem acces la subtilitățile limbii ebraice…

                                                            *

La TV văd o reclamă care mă pune pe gînduri: „Spală românește cu Dero!”. Spălatul românesc s-o deosebi vizibil de cel cehesc, spre exemplu? Ori de cel bulgăresc, unguresc, polonez?

Eu cred că spăl la mașină românește; dar dacă vine un control și constată că spăl rusește? Mă fac de ocară?

Concetățeni! Vedeți cum spălați! Patriotismul e o noțiune mult mai complexă decît vă așteptați…

                                                            *

Mircea Dinescu declară, în Adevărul de week-end, că „un poet cîntînd la harfă poate fi mai puțin seducător decît un porc la tigaie”. Mai știi? Comparația îți taie respirația!…

Ca să intru în acest citat, cu personalitate, aș replica, timid, că un porc cîntînd la harfă e preferabil unui poet din tigaie…