Am mai vorbit, de-a lungul anilor, despre emisiunile publicitare. Multe-s atît de stupide, încît te-ntrebi dacă realizatorii au dat, ori au luat bani, să le facă!

Recent, am văzut-o pe Bahmu recomandînd tigaia dry cooker. Bahmu știți cine e: o doamnă pempantă care a fost măritată, de mai multe ori, cu domnul Prigoană. Alte calități nu știm să mai aibă, deși apare des pe micul ecran. Dar la fel de des mai apar și alți inși fără calități, precum Serghei Mizil, Mitoșeru, Costin Mărculescu, Ioana Tufar, Mariana Moculescu. Televiziunea e mană cerească pentru mulți din cei ce-au ratat: le oferă o palidă & falsă senzație de consacrare…Măcar de popularitate. goodbye 2017 welcome 2018 Ceea ce le crește prestigiul în familie și prin localurile de cartier.

Revenind la Bahmu: de ce laudă ea tigaia cu pricina? Simplu: fiindcă gătind dry cooker „mănînci o carne cu gust de carne. Mănînci un pește cu gust de pește, ca pe vremea bunicii”.

Interesant! S-ar deduce din axiomele Bahmuțeancăi că cu celelalte tigăi mănînci carne cu gust de pește și gulii cu gust de ardei! Ca pe vremea nepoților!

Oricum, e un gest apreciabil acela al pomenirii bunicii…fie și cînd e vorba despre o amărîtă de tigaie…

                                                            *

A propos de reclame tv: fac prostia, într-o zi, și văd una care recomanda deșănțat un cuțit miraculos, care taie orice. Chiar erau arătate performanțele lui, în mod elocvent: brișca din imagine tăia, din aer!, ananas, lemn, roșii, hîrtie, ba chiar, din greșeală, și cablul de la microfon! Cînd aflu că-i și gratis, pun mîna pe telefon și-l comand.

Mi-a venit comanda, acasă: cuțitul ăla GRATIS m-a costat 217 lei (40 -transportul, 90 – o tigaie de ceramică, 87 – capacul tigăii). Se pare că achiziționîndu-l fără ajutorul televiziunii, scăpam cu doar 100 de lei…

                                                            *

Cei care urmăresc filme românești vechi, pe diferite posturi tv, vor observa, poate, cîți actori …fără talent au jucat în ele. Iată un titlu de teză de doctorat; ori de carte; măcar de articol…

Nu vreau să fiu rău, dar cînd atîția interpreți plini de har n-au avut șansa apariției pe marele ecran, nu poți fii indulgent cu cei care au jucat, conjunctural, uneori roluri importante, în mai multe pelicule: Lica Gheorghiu (fata tovarășului Dej), Florentina Mosora (măcar era frumoasă!), Ioana Drăgan (soția regizorului), Vasile Boghiță (rolul principal din Neamul Șoimăreștilor!), Nicolae Albani (fiindcă a refuzat George Constantin rolul din Croaziera), Savel Stiopul (deh, între colegi, ne mai ajutăm), pictorul Pacea (rolul principal în Ioanide!), un șofer de la Buftea, un inginer de sunet, un avocat – prieten de-al lui Sergiu Nicolaescu ș.a.

Mda…

                                                         *

La ora cînd scrijelesc micile mele noduri în papura tv, încă nu este lichidat subiectul cărnii de cal. E, într-adevăr, o gravă problemă, de interes mondial. Să vinzi cal, drept vită, mi se pare monstruos! Ba se zice că unii negustori venali ar fi pus și … măgar, în caserola cu etichetă bovină! Cumplit!

Strămoșii noștri haleau cal, măgar, catîr, senini, fără să aibă sentimentul culpei. O rețetă de mici de la-nceputul secolului XX include, în compoziție, ca un rafinament suprem, măgarul! Iar în toată lumea, cum se știe, mezelurile pretențioase cer un procent de cal. Și-atunci, de unde înverșunarea asta longevivă, de nutriționist aberant?!

Ieri am fost la super-market: am cumpărat un pachet de carne de cal. Ajuns acasă, am constatat că-i  vită. Ptiu!…