Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

De-ale televiziunii *

de-ale-televiziunii-bogdan-ulmu-cazul-placinteanu

* Articol scris pe data de 11 Februarie 2016

->

Am urmărit cu interes maxim filmul lui Dan Necșulea despre Cazul Plăcințeanu (pe TVR 1). Un subiect pasionant, pe care, în fine, îl auzim discutat cu sinceritate.

Știam ceva, dar nu știam totul. E vorba despre iubirea dintre Lica Gheorghiu (fata lui Dej) și mai puțin cunoscutul doctor Plăcințeanu (fratele regizoarei Sorana Coroamă – și ea condamnată fără noimă!). Legătură nu pe placul conducătorului. Așa se face că omul a fost arestat pe nedrept și omorît, fără explicații plauzibile.

Caz impardonabil! Nu unic, din păcate.

Un erou al excelentului documentar artistic este…Iașiul. Sper să revăd cît mai repede acest document excepțional!

Vă sugerez să-l urmăriți, la programare.

                                                *

Arena Națională rămîne-n aer: se va juca, ori nu? S-au băgat atîția bani ca să se constate că nu-i bună copertina? Ciudat! Nu se putea constata cînd s-a inaugurat? Și pierdem o competiție internațională? ISU nu exagerează cumva? Întreb și eu, nu dau cu parul!…

                                                *

Văd, la o mică distanță, pe două posturi diferite, două interviuri cu actrița Rodica Popescu-Bitănescu. Mă deranjează faptul că lăcrimează, din nou, amintindu-și pușcăria tatălui și boala mamei. Toată compasiunea, dar mulți au trecut prin astea și nu-și exhibă, periodic, suferința.

Unde mai pui că s-a reluat ponciful cu actorul care joacă imediat după ce i-a murit mama…zău, puțină decență & măsuro, Rodico!

                                                *

Am revăzut o veche montare tv cu Castelul din Carpați: minunat text! Minunat, Repan! Păcat că Aurel Rogalski juca atît de gros, iar decorul era desuet!

                                                *

Mădălin Voicu și Nicu Păun, anchetați și ei, fiindcă au ciordit niște fonduri europene destinate magraonilor. La fel, primarul Brăilei (l-am cunoscut, părea un băiat simpatic!), pentru alt fel de mangleală.

A ajuns să-mi fie frică să mă uit la televizor, să nu constat iar, că suntem o nație de arestabili – de la vlădică, pînă la opincă!

Prin 80 se spunea că 33% din populația României a făcut, face, ori va face pușcărie: mi-e teamă că procentul, azi, a depășit 50%!

                                                *

Domne, ce-i cu bebelușii ăia din Argeș? Intră sănătoși și ies în sicriu? Ce fel de spitale îs pe-acolo? De la apă? De la lapte praf? De la condițiile de igienă? De la superficialitatea medicilor?

Ceva nu-i cușer, zău!

                                                *

Un caz dezbătut și-n presă, și pe fb: torționarul Vișinescu.

Sigur că era normal să fie condamnat, pentru multele lui crime. DAR, abia la 90 de ani? Ce mai simte, acum? Cît va mai face din pedeapsă? Ce reparație mai e și asta?

Sentința era așteptată acum 25 de ani. Oricum, ca precedent, merge! …(urmează Ficior).

                                                *

Cine vrea să aprobe Legea defăimării are o problemă de q.i., ori de conștiință. Păi, conform acestui ucaz, 50% dintre noi pot fi ( cel puțin!) amendați! Ne-am luptat atîta să ne exprimăm liberi, ca acum să ni se pună sula-n coaste?

Sigur că-s cazuri în care eu consider că se sare calul: dar decît să nu se sară deloc…

                                                *

Să mai aflăm și de-alea bune: în 2015, am avut trei luni în care (în fine!) nașterile au depășit decesele. Bravo!

Ca o curiozitate: vîrsta cea mai tînără pentru mămici s-a înregistrat în Giurgiu (26 de ani). Trage Dunărea, ori dau exemplu prost bulgarii…

                                                *

Am văzut la tv filmul Cel ales. Peliculă care stă între bine și rău.

Bun, Nicodim Ungureanu, plus fetele – Laura Cosoi și Olimpia Melinte. Cu unele momente bune, Bogdan Stanoevici. O miniatură agreabilă – Liviu Manoliu.

Film de aventuri post-comuniste, ața cusăturii văzîndu-se cam des…

                                                *

O situație aberantă: ietinirea medicamentelor duce la…dispariția lor! 70 de produse au dispărut!

Ce-i de făcut? Să cerem să rămînă scumpe, numai că să le mai avem? Stupidă dilemă!

                                                *

În San Diego, o femeie a-ncercat să-și împuște coaforul – nemulțumită de cum a aranjat-o. Norocul lui: s-a blocat arma.

Acum, zău, mă bucur că am rezistat tentației de-a mă face frizer!…

Be Sociable, Share!