Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Dubai, o poveste color, cu sclipiri alb/negru …

Aterizînd în Dubai, ai cîteva surprize: prima, la vamă. Vezi un beduin, îmbrăcat ca-n El Zorab, care-ți pune o ștampilă pe pașaport și te fotografiază (de ce?). Pe cel de dinaintea mea l-a pozat de paisprezece ori, repetîndu-i, într-una, să-deschidă ochii. Compensatoriu, pe mine nu m-a mai fotografiat: iar, de ce? Prezint încredere, fiind brunet?

poza dubai blog           Următoarea surpiză, de data aceasta plăcută, fu Duty Free-ul. Am găsit aici mărci de țigări și băuturi care-mi scăpaseră, pînă acum: dacă aș fi avut la mine 10.000 de euro, știu ce-aș fi făcut cu ei. Dar cum nu-i aveam, m-am mulțumit cu două sticle de votcă (Stolichnaia Hot – cu ardei iute – și Cîroc, din strugurii Franței – ambele, negăsibile-n Romînia). Îmi făcea cu ochiul o sticlă de votcă Beluga, închisă la culoare, dar nu mai aveam bani și pentru ea: poate, data viitoare, dacă Loteria Română mă va sponsoriza, discret…

Am cumpărat, la un preț derizoriu un cartuș de Gitanes și unul de trabuce americane. Dacă aș fi știut și că-n Dubai nu există vin, în marketuri, ba nici în majoritatea restaurantelor, aș fi luat și cinci sticle, să am, la cameră. Că după lobster (langustă), zică orice-ar zice cumpătații, nu merge apă plată, bre! (dacă ar afla asta Brillat-Savarin, m-ar dezmoșteni!)…Seara, la barul hotelului, puteam cumpăra un pahar de vin la 5-6 euro, dar cum mîncam mereu rafinețuri, mi-ar fi trebuit măcar două sticle. Eh, orice poză color are și sclipiri alb/negru, nu?!…

Următoarea surpriză (neplăcută): aeroportul era cam la …65 de kilometri de oraș. Noroc că taxiul nu-i foarte scump, în zonă; dar tot am lăsat 35 de euro.

Ne-am cazat, hotel acceptabil; și am ieșit, în cămașă, să cunoaștem zona (erau cam 28 de grade, în fine de noiembrie). Plăcută vreme! Am studiat trecătorii: negri, asiatici, europeni…auzeai toate idiomurile…costume de toate felurile (o parte, cămășoaie albe – la bărbați – și costumații negre,c u baticuri, rar, feregele – la femei)….mulți băștinași care stăteau pe bănci și priveau, ori discutau, dezbărîndu-se de povara încălțămintei. De altfel, cam 75% din trecători sunt încălțați cu șlapi, ori papuci.

Am mîncat la un local mic, din zonă, lucruri bune (fructele de mare-s proaspete și ieftine!), dar cel mai bun a fost juice-ul de avocado, care nu se prepară-n țară. Am luat din market sucuri de fructe, coșulețe cu fructe și apă; stau bine cu fructele și sucurile.

Micul dejun, la hotel, acceptabil: mîncăii (nu-i cazul meu, din păcate) chiar se pot declara încîntați (e bufet suedez). Am făcut prostia să gust un lapte de cămilă: oribil! Are gustul laptelui nostru stricat…  (va urma)