Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Cu caldura, din Norvegia

           Vizita noastră în Stavanger (al treilea oraș, ca marime, al țării lui Ibsen) aproape că nu fusese planificată: ca dovadă, am ajuns acolo pe o rută complicată, chiar aberantă – Iași-București-Varșovia-Katowice-Stavanger. Un autocar, două avioane și un tren. Mă rog, există o explicație, dar n-are rost să vă-npui acum capul cu ea…

          2013-07-28 15.27.39  Primul mit demontat: frigul. Cînd ne apropiam de aterizare, am văzut zăpadă pe aripile avionului: „aoleu, și sunt doar în cămașe!”-am gîndit, greșit. Coborînd pe aeroport, n-am simțit deloc acel inconfort. Mai mult, gazda noastră, Costică, fost coleg de teatru, ne-a spus un lucru incredibil: deși are încălzire centrală, nu o folosește niciodată. Nici iarna! Mai mult de o bluză de blugi de la Poker Stars, n-am avut nevoie în cele trei zile, cît am stat acolo…

            Al doilea mit distrus: inflația de pește. Nu am găsit, deși am alergat ore întregi, un bronhiot sărat: era doar congelat și  la borcan (greu de consumat din cauza unei dulceți anormale). Nici pește afumat nu am mîncat acolo: o țară care exportă atît, nu are, pentru consum intern, nimic din ce-mi doream. Nu-i nimic, am făcut o supă…de găină. Dar găină de trei kile, nu de-astea mioritice, care par pui…

Fiindcă deja am intrat în domeniul hobby-ului meu, gastronomia: cum am început prima masă acolo? Firește, cu un akevit (aquavit). Băutura lor națională. Un fel de whisky din cartofi, plimbat pe mare cîteva luni, în butoaie în care a fost ținut înainte sherry. Pe etichetă, vezi harta și itinerarul pe care s-a plimbat băutura – foarte bună și foarte tare, găsibilă acolo în trei-patru variante. Nu-i bine să abuzezi de ea, că te doboară.

Nu găsești ușor, în zonă, alcool. Orașul avea un singur magazin specializat, cu niște prețuri terifiante, pentru noi: akevitul era 200 de coroane sticla (cam 25 de euro), dar vinul te lăsa cu gura căscată – 40 de euro cutia de trei litri (burduf). Firește c-am băut un vin de masă din Chile, dar parcă nu-mi tihnea, cînd știam cît costă…

Despre mîncarea tradițională…deziluzie! De Paști și de Crăciun toți băștinașii consumă oaie sărată și uscată, cu piure de gulii. Revelionul este o zi ca oricare, cu diferența că la miezul nopții se aprind artificii.

De altfel, oaia este animalul sacrificat în cele mai mari cantități, în Norvegia. Vezi turme de oi peste tot; pasc pe pășuni aproape nepăzite: proprietarul duce animalele primăvara, și vine să le ia toamna. Între timp, mai trece să le vadă, cam la trei săptămîni. Păstori (ciobani) nu există. Ergo, melodia Ciobănaș cu trei sute de oi, este intraductibilă în norvegiană.

     (va urma)